Vreau…

Vreau să zbor  spre infinitul neatins, să descopăr taina fericirii, să mă răcoresc  din fiinţa iubirii, să răscolesc pădurea cu un „te iubesc” şi să adorm lînga un suflet îngeresc.
Vreau să te privesc ca pe o oglindă, să mă regăsesc în privirea ta, să nu-mi fie  dor de trecut şi nici frică de viitor.
Vreau să privesc cu tine marea la un răsărit de soare.
Vreau un cîntec ce-mi va framîntă mintea si gîndul cu tine.
Vreau dimineaţa să mă trezesc cu zîmbetul  perfect ce mi-l desenezi  tu fiind defect.
Vreau să cunosc, să sper, să iert  şi să ştiu că nu va fi în deşert.
Vreau  să vezi în ochii mei ceea ce  mi-e greu să-ţi spun  în cuvinte, să vezi ce simt şi ce gîndesc.

Vreau  privirea să o înţeleg, decît vorbe multe fără sens, iubirea să o vad  nu numai  în cuvîntul „te iubesc”.
Vreau doar un pic de fericire, sinceritate si iubire.
Vreau un vis şi o poveste în care să mă pierd de fericire.
O poveste fără sfîrşit.
O lume în care  toţi ar iubi cu adevărat pentru ceea ce eşti.
O lume mai buna.
Vreau infinitul sa-l cuprind cînd sunt pe culmea fericirii, vreau un surîs plăpînd,plăcut şi multă, multă iubire.

2 gânduri despre “Vreau…

Comentariile sunt închise.