Mă gîndesc…

Cum rămîne cu iubirea?
Ce facem cu amintirea?
Ce ne tună ne adună?
În minte muzica răsună.

Este-un vis sau o poveste,
Nici nu ştii cine mai este.
Dor nebun şi veşnic viu,
Şi mereu ştiu că o să fiu.

O să fiu mereu în vise,
Mereu cu braţele deschise,
Braţele ce le-alinai,
Mîinile ce le strîngeai.

Ochi ce-ţi străpungeau  privirea,
Vorbe ce-ţi încîntau gîndirea,
Suflet ce cu drag iubind,
A ajuns şi suferind.

Castelul  ce l-ai construit
Cu un gest l-ai risipit,
Totul a ajuns un dor
Fără  glas şi pic de-amor.

Mă gîndesc la ziua de  mîine,
Tu te-ai trasnsformat în cîine
Cum va fi şi răsuna
Glas străin a altcuiva?