O domnisoara…

Merg pe stradă. Plouă. Hoinăresc pe străzi aglomerate. Toţi se grăbesc undeva. Rămîn pe loc în timp ce toti aleargă. Mi se opreşte privirea la o domnişoară. Fumează.
Are între 20 sau 25 de ani, viitoare mămică. Stă liberă pe un scaun la o terasă, aşteaptă pe cineva.
Un băiat, frumos, înalt, îngrijit, îmbrăcat intr-un costum negru, cravată  de un albastru deschis combinat cu ochii lui. Coboară dintr-o maşină destul de scumpă, se aşează la o masă şi aşteaptă.

Fata îşi întoarce privirea spre el. Îl analizează, se vede după privire că-i place.
Băiatul nici nu a privit spre ea.
Stinge ţigara în scrumieră. Pare a deveni nervoasă.
Mă întrebam care să fie cauza. Şi mi-a venit în gînd faptul că fata a realizat că  cît de bine nu ar arăta, cît de perfecte nu ar fi sprîncenele, genele, hainele, bijuteriile, geanta, pantofii şi haina scumpă, oricum  persoana se apreciază dupa valorile morale şi spirituale, şi nu materialiste.
Oricît de sculptat nu ţi-o fi corpul, oricît de ideal nu  ţi-o fi ănfăţişarea, o simlpă ţigară iţi strica tot efectul.
O domnişoară trebuie să fie gingaşă, cu un comportament drăguţ, să emane inspiraţie, să miroase a dulce floare si nu a ţigări si bere. Se distruge lumea pe zi ce trece. Devine tot mai neglijentă faţă de sine, faţă de alţii. Fete tot mai indecente, comportamente tot mai agresive, lumea tot mai rea, privirea tot mai dură.

2 gânduri despre “O domnisoara…

Comentariile sunt închise.