Simt…

Mă simt ca frunza-n timp de iarnă,
O cameră şi-un pat în plină taină
C-un gram îngheţ în fiecare seară
Rămîne visul şi iubirea cea de-o                                                          vară.
Se aştern cuvintele pe-o foaie
Se aude vîntul în bătaie 
Rătaceste sunetul si visele
Răscolesc amintirile si clipele.

Se simte tăcerea ce răsună
Cuprind durerea ce s-adună
Dispar în larg picături de suflet
Dispare inimă şi cuget.
Altfel se simt gindurile ce urlă
Altfel se zbate inima ce-i surdă
E frig.Pustiu.Şi grea singurătate
E greu să ştii cine mai are dreptate.

Un gând despre “Simt…

Comentariile sunt închise.