Minte-mă frumos…

Eşti bărbat, în plină fire, te simţi bărbat. În faţa prietenilor trebuie să fii bărbat, dar în faţa mea eşti un simplu om ce minte.
Ţi-e frică să mă pierzi, dar nici nu vrei să renunţi la prieteni şi nici la provocarea lor.
Atunci minte-mă frumos, fii actor în plină formă.
Minte-mă în aşa fel ca  să vreau să-ţi savurez minciuna, să vreau să cred în ceea ce spui.Minte-mă şi impune-mi dragostea ca obligatorie. Doar mă iubeşti! Asta spui în fiecare zi!

Confirmi în fiecare zi prin fapte şi prin vorbe. Fie vorbele goale sau că mi se pare, doar că faptele demonstrează. Ai fiind tu actor bun sau eu nu percep fiinţa ta.
 Sunt zăpăcită. Nu prea înţeleg ce ai putea să-mi demonstrezi prin faptul că ai cucerit pe alta. Alta care nu te costă nimic. Sigur e mai uşor.
Vrei la mine? Atunci trebuia să mă minţi frumos, să minţi în aşa fel ca să mă inspiri. Lacrimile ţi s-au scurs degeaba, florile s-au ofilit demult, jucăria de pluş nu mă mai înveseleşte.
Se pare că nu mai stii cum să-ţi faci meseria de actor şi ai renunţat. De ce? Doar ţi se primea. Ai reuşit mult timp să ma minţi frumos, pe mine şi pe toţi din jur. Toţi au rămas impresionaţi. Însă nu ai reuşit să mă minţi pînă la urmă, posibil că te-ai săturat să improvizezi iubirea falsă.
Şi totuşi continui să minţi frumos. Doar ca deja nu sunt eu prada.