E mai uşor

Am pus pe geam ultima amintire şi îmi arunc privirea spre ea din ce în ce mai rar. Indifrenţă totală pentru ziua în care o să-ţi văd imaginea ştearsă de timp. Sigur că poate mai rămîne doar iluzia acoperită de o lacrimă, ce se va usca din mîndrie.

Privesc pe geamul afumat, e iarnă fără fulgi. Îmi amintesc iernile friguroase în care ieşeam în stradă doar pentru a vedea pe cineva. Acum e atît de cald, însă dorinţa de a vedea pe cineva a dispărut. Împreună cu această dorinţă a căzut şi privirea ce urmărea stelele şi luna.

S-au schimbat multe.
Eu m-am schimbat. Tu te-ai schimbat. Desigur că spre bine. Fiecare are rolul său ce-l joacă frumos.
M-ai întilnit pe aceeaşi stradă, m-ai văzut în aceeaşi haină, m-ai privit cu aceiaşi ochi plini de dragoste. Dar mi-ai zîmbit de parcă ai fi indiferent.

E mai uşor să ascunzi iubirea decît să o aşterni alături.
E mai uşor să fii mîndru decît să spui adevărul sentimentelor în faţă.
E mai uşor să te înveleşti cu iluzii ce-ţi încîntă sufleţelul.
E mai uşor să trăieşti cu visele decît să lupţi pentru realitatea dură.
E mai uşor să laşi totul aşa cum este.
E mai uşor să accepţi decît să schimbi ceva.
E mai uşor să ocoleşti decît să te implici.
E mai uşor să spui că nu-ţi pasă decît să dai explicaţii.
E mai uşor să spui „adio” decît „am nevoie de tine”.