Te topești ca ghiața-n primăvară

Ești lumina ce apare ,

În gînduri ca rază de soare.
Ești un pom preroditor,
Ești un vis prea arzător.
Te topești ca ghiața-n primăvară
De dor și de  viață amară.
Ți se topește tot răul din tine
Cînd o privești și-ți aparține.
Îți mai aduci aminte de trecut
Cu o privire și zîmbet prefăcut,
Și curg șiroaie de nebunie rară
E dor în tine dar și afară.
Te cuprind fiori și armonie
Parcă e vis și bucurie
Parcă e noapte și tăcere
Parcă mai e  pic de durere.