Valurile mării

Valurile mării se zbăteau, zbucium și tandrețe într-o singură imagine. Soarele strălucește spre apus. Apa vine spre mal, se retrage, si de mii de ori aceeași.
Stau și privesc, dar toți sunt atît de agitați, copii, maturi. Fiecare cu capriciile sale.
Pe acestă plajă îmi aduc desaga cu amintiri și aș dori să le arunc în mare.
Pe ultimul plan văd trecătorii, în prim plan este marea. E splendidă. E specială. Tandră. Parcă îmi oferă mai multe sentimente decît oamenii.
Zi de zi  stau aici doar pentru a privi valurile. Și nu e doar o simplă privire, e adîncire în suflet, cu fiecare val tot mai adînc mă răzbat sentimentele.
Orașul e plin de zgomot  provocat de lume ce în stînga și în dreapta aleargă, parcă caută ceva și oricum rămîn goi fără să găsească liniștea.
Uneori nu prețuim lucrurile ce se sînt date chiar alături.