-Cine îți este cel mai drag?

-Cine îți este cel mai drag?

-Soțul, a răspuns femeia  cu un zîmbet ironic.
-De ce zâmbești?
-Poate pentru că formal este el, dar nu mai este atât de drag cum a fost cândva.
-Îl iubești?
-Nu știu, poate, dar e mai mult o deprindere decât dragoste.
-Ești fericită?
-Uneori.
-Cum îți imaginezi viața fără el?
-Mult mai frumoasă.
-Dacă ai da timpul înapoi ce ai vrea să schimbi?
-Bărbatul de lângă mine.
Este cert faptul că după o relație de lungă durată se distug unele sentimente. Dar de ce oamenii aleg să fie cu cineva, iar mai târziu să nu fie mulțumiți de propria alegere?
De ce nu ne putem deprinde să învățăm din greșelile altora? 
Unii se căsătoresc pentru că e vîrsta, alții pentru că se tem să nu dea peste ceva mai rau, începe deprinderea, iar mai tâziu ceea ce credeau că sunt sentimente de dragoste – era doar o pasiune trecătoare. De aici începe destrămarea relației, pentru că pasiunea nu e destulă, deprinderea doar te alină, iar sufletul îți rămîne gol. Rămâne respectul dacă mai există, oarecare pasiune într-un colț de cameră și  o amintire frumoasă ce-ți alintă suflarea.
Iar când sufletul are nevoie de mai mult, e tăcere. Totul se transformă-n scrum de sentimente și  nu mai au sens nici un fel de argumente.