Nu pot fi sătulă de privirea ta


Mă priveai destul de încrezut, plin de intuziasm și cu multă dragoste. Niciodată nu te-am văzut așa.
Cîtă dragoste într-o simplă privire. Chiar dacă nu mi-ai spus nici un cuvînt. Am citit milioane de cuvinte pe care gura ta nu era în  stare să le rostească vreodată. Am citit mai multe sentimente decît am reușit să citesc din cărți. Ai devenit pentru cîteva secunde o carte ce am recitit-o de sute de ori. Nu pot fi sătulă de privirea ta, aș dori să ma hrănesc cu ea, iar îmbrațișările să-mi înlocuiască apa.
Simt și acum pe piele parfumul ce mi l-ai lăsat la plecare, știu că mi-ai lăsat doar o doză, pentru a te reîntoarce fie de zeci sau sute de ori, dar să te reîntorci aici. În acest loc unde mi-ai arătat iubire din privire. Am simțit ceea ce nimeni nu a reușit să-mi demonstreze, chiar dacă mulți și-au arătat din răsputeri toată grija și iubirea ce mi-o purtau. Dar nu am reușit să văd la ei timp de ani ceea ce am văzut la tine timp de secunde. Nu știu cum să explic gesturi ce nu le pot traduce. Îmi vorbești parcă în altă limbă, dar sentimentele le văd clar de parcă mi-aș vedea propria înfățișare.
Nu am nevoie de explicații cînd încep să-ți percep ceea ce simți, dar cînd vorbești mă înspăimînți. Mi-e frică cînd aud ceea ce rostesc buzele tale, mi-e greu să aud răspunsuri false, mi-e greu să aud vocea ce nu mai dă sunet unor cuvinte ce vor să explodeze din tine, dar tu le înabuși de frică.
Chiar dacă cuvintele nu au redat ceea ce ai simțit. Acea privire n-o pot uita, am memorat-o ca pe numele meu, o văd și acum. O văd. Știi cînd? Cînd îmi privesc ochii mei în oglindă îi văd pe ai tăi, cu aceeași intensitate, la fel de profund că îmi dau lacrimi cînd realizez că nevrînd îți simt prezența ca pe-o fantomă. Cît de mult nu aș dori n-o să te pot scoate din ființa mea, pentru că trăiești acolo. Ți-ai găsit locul perfect.

2 gânduri despre “Nu pot fi sătulă de privirea ta

Comentariile sunt închise.