Vreau doar să trăiesc momentul și atât



Ce nebunie, vreau să plâng, vreau să-i spun tot ce am de spus. Îmi doresc enorm să-l cuprind și să plâng, pentru că înebuneam când îl vedeam. Mi-am adus aminte de primul sărut neândemânatic și primele flori. Dezastru total, ce mă fac? 

Nu pot s-ă plâng, doar sunt puternică și nu e cazul. Gata s-a terminat cu gândurile, revino la realitate Mihaela!

Să-l întreb ce mai face, e banal. Să-l întreb cum îi merge în planul dragostei, e absurditate rară, pentru ce să dorească să mă vadă, dacă avea o prietenă n-o făcea, nu? Bine! 
Ce nebunie. Oare vrea să-mi spună ceva, sau ce vrea?
Off!… calmează-te. O să fie ok. Zâmbetul pe buze, tratează-l ca pe o aventură și v-a fi bine. 
Ce proastă mai sunt, cum să-l tratez ca pe o aventură când nu pot? Mi-a sunat telefonul, am tresărit. Realizez că transpir de atâtea emoții, nu mă pot controla, tremur toată.  Doamne, ce-i cu mine?
Am luat telefonul în mână și m-am așezat pe canapea. 
-Salut!
-Salut, poți să ieși, eu sunt la tine  în 5 minute.
-Bine.
Aiureală totală în mintea mea, mi s-au amestecat toate amintirile, le vedeam doar pe cele bune și hazlii, îl vedeam  cu alți ochi. 
Am urcat în mașină și i-am văzut aceeași privire, la fel ca atunci.
-Pornește te rog, nu vreau să vadă tata.
-Dacă zici.
Am mers pe un drum unde nu circula nimeni. 
-Ce mai spui? m-a întrebat oarecum cu un zâmbet, de pară îi era plăcută prezența mea.
L-am privit destul de sceptic și am răspuns cu o altă întrebare.
-Ce anume vrei să afli? Eu multe pot să spun însă deja nu știu ce anume te interesează.
-Povestește-mi tot.
Perfect, de-ai ști tu ce vreau să-ți povestesc, posibil că nu ai dori să afli.
-Cu ce să încep?
-Cu ceva începe.
Ce naiba m-ai chemat aici? era unica întrebare care mă chinuia și doream s-o aplic direct, dar am refuzat la ea.
-E plictisitor – învăț, stau acasă și nimic nou. Tu, ce mai nou?
Am făcut-o pe proasta, puteam să vorbesc și despre alte chestii. Nu-mi pot reține sentimentele, aveam doar dorința să tacă și să mă sărute. Să nu-i spun nimic despre ce gândesc, să nu mă las pradă amintirilor și dezamăgirilor. Vreau doar să trăiesc momentul și atât. Știam că după toate cele întâmplate nu mai are sens să mă întorc în trecut. Trăim prezentul doar  atât. Trecutul nu-mi aduce nimic, dar acest prezent îmi aduce o doză nebună de fericire, din simplul fapt că sunt iar lângă el și sunt privită de aceeași ochi, pe care doream de mult timp să-i văd atât de aproape. Am întors capul spre el și așteptam să-mi răspundă. Dar gândurile mi se împiedicau de sentimentele și emoțiile ce mi le pulsa inima. Cum puteam să simt atâtea, doar într-o vreme îmi era indiferent. Ce se întâmplă cu mine?
 Îmi doream careva explicații, dar mă temeam de ele…

Un gând despre “Vreau doar să trăiesc momentul și atât

Comentariile sunt închise.