Îmi imaginez că actualul prezent e după o cortină roșie

Am închis ochii. Îmi imaginez că actualul prezent e după o cortină roșie. Mi se pare că mâine sau o altă zi va veni cineva și îmi va aduce lumină, dând cortina la o parte să se vadă în lumină frumusețea sufletului. Suflet… greu și aspru este timpul pentru el. Rănile ce sângerează niciodată nu se vor lecui cu timp. Pierd tot mai mult sânge, sânge cu care se hrănește timpul. Mă simt bolnavă, și nu e din cauza rănilor, ci e din cauza dorului nebun ce ți-l poartă inima.  E din cauza timpului ce niciodată nu va da uitării momentele frumoase. Momentele plăcute se răsucesc în mintea mea, mi-e dor și am dorință nebună de a  profita de o secundă să te văd.
Știu, rănile mă dor…dar o să îndur durere atâta timp cât mai este timp, atâta timp cât mai este sânge, atâta timp cât mai e vie ființa mea bolnavă de tine.
Mă ascund în întuneric, aștept să vii să mă ei de aici…
Aștept în zadar… nimeni nu va mai veni.