În dependeță de comportament și a cuvintelor spuse ajungem să apreciem oameni

De multe ori aud oameni ce se căiesc de ceea ce au făcut ieri, azi sau cu zeci de ani în urmă. De multe ori văd oameni care caută vinovați în jurul lor, mereu caută motive și încearcă să reproșeze ceva.
De multe ori văd oameni care doresc să demonstreze mai mult decât sunt, dar de atât de multe ori acești oameni uită să se privească în oglindă. E ușor să spui ceva despre alții, să-i judeci așa cum crezi tu, să-i apreciezi așa cum vezi tu, dar totuși fiecare vede diferit. Avem o mie și una de viziuni asupra unui singur lucru, uneori și culorile le percepem diferit. Fiecare vine cu imaginația proprie, cu principiile și mofturile sale, dar până la urmă trebuie să găsim numitor comun. Dar e al naibii de greu.
De multe ori găsim argumente pentru  alții, dar uităm să ne argumentăm propriile alegeri. De multe ori ajungem să promitem, iar mai târziu uităm de promisiuni alegând căi mai ușoare pentru a ieși dintr-o situație complicată. De multe ori vedem ceea ce este pe prim plan, dar uităm că în spate stă o echipă întreagă pentru a realiza un lucru, care pare foarte simplu. De multe ori vedem așa cum ni se pare nouă corect, fără a ne informa și a fi siguri de ceea ce vorbim. De multe ori alegem cărări greșite, iar când încercăm să ne întoarcem, cărările sunt pline de urme. Unele urme sunt stropi de fericire, dar altele sunt căderi dureroase care au lăsat urme grele, complicate și dureroase, care nu le mai poți reface.
Trebuie să conștientizăm ceea ce facem, pentru ca mai târziu să nu ne pară rău. Trebuie să calculăm ceea ce spunem, ceea ce gândim, ceea ce intuim, ceea ce simțim,, în dependență de greutatea cuvintelor și comportamentului ajungem să apreciem oamenii.