MICA ISTORIE ASCUNSĂ ÎNTR-UN CIOB DE FAIANȚĂ SAU UN CIOB DE PORȚELAN

Nu am să cer imposibilul, nici nu am să-l cerșesc. Nu am atât de multă mândrie, dar e destulă pentru a înțelege realitatea lucrurilor. Nu am să cerșesc sentimente acolo unde nu-s. Chiar dacă din tot sufletul mi-aș dori să te păstrez. De ce să stau cu mâna întinsă, că voi primi doar mila cuiva. Am să primesc cioburi de sentimente, sentimente diferite, așa cum ai strica zece farfurii, iar din toate zece ai lua câte o bucată, chiar de le lipești, nu se va primi un tot întreg.

Cioburi diferite,  sculptare în moduri diferite,  desenate de autori diferiți,  stricate de mâini diferite. Fiecare are o istorie aparte care necesită multă răbdare pentru a putea afla mica istorie ascusă într-un ciob de faianță sau un ciob de  porțelan…

Uneori, chiar și noi oamenii ne transformăm în obiecte, ne lăsăm folosiți, ne lăsăm amăgiți, ne lăsăm transformați în cioburi. Ce-i drept unii reușesc să găsească puteri, să aibă încredere în alți oameni, să uite totul și să lipească atât de bine o relație, încât nici nu se mai cunoaște unde a fost cioburi. Însă alții se țin de acele cioburi, crezând că totul e pierdut și-și plâng de milă, ei nu vor reuși să creeze, ei se vor zgâria de propriile cioburi și oricum nu vor înțelege că prin dragoste se lipesc toate cioburile, cel mai important este ca ea să fie adevărată, din suflet.

2 gânduri despre “MICA ISTORIE ASCUNSĂ ÎNTR-UN CIOB DE FAIANȚĂ SAU UN CIOB DE PORȚELAN

Comentariile sunt închise.