Ion Railean – Despre jurnalism, artă, voluntariat și dragostea față de frumos


Ion Railean este student anul II al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, bobocelul anului 2015, iar acum este președintele Consiliului Studenților din Mass Media, este dansator, iubește fotografia și are o relație deosebită cu arta, vă invit să-l descoperim pe tânărul care reușește să îmbine utilul cu plăcutul.
Ai venit de la Soroca cu un CV foarte bogat, cu premii și lauri ca Misster Colegiu, Misster Soroca, pe lângă actorie ai mai avut activități de voluntariat și alte proiecte interesante, cât de mult s-a schimbat viața ta de când ești student și locuiești la Chișinău?
În primul rînd vreau să zic că anii de Colegiu  anume studiind la catedra culturologie  regia activităților publice au fost ce-i mai productivi pentru mine , eram ca un burete neastîpărat care se implica peste tot, eram dornic, cointeresat de orice , chiar dacă uneori num-i reușea sau alteori eram prea exploziv în ceea ce faceam oricum era un pas înainte cred. Am făcut teatru de păpuși la Soroca, am făcut teatru dramatic și folcloric, am fost animatorul Bombonel timp  2 ani, eram voluntar activ la centru pentru tineri Dacia  și mai lucram și chelner in weekend experiențe de care îmi aduc aminte cu mare drag.
La Chișinău  viața a luat o altă întorsătură, totul se începe de la zero nimeni nu te cunoaște, nimeni nu se mai salută cum era pe străzile orășelului meu, Soroca. Un oraș aparent mare și eu dornic să-l descopăr la început, acum defapt îmi pare mic. Dacă cinstit, pînă în prezent îmi pare puțin rău că mi-am lăsat dorul și artistul care creștea în mine la Soroca. Acum am aproape 2 ani  de cînd sunt în Chișinău și eu încă nu mă simt în largul meu. Da poate sunt mai multe posibilități, altă lume, altă gîndire, dar nu vreau să risc să fiu ca toți, nu vreau să fac lucrurile cum le fac ceilalți, vreau să rămîn același băiețaș nebunatic.


Majoritatea prietenilor te cunosc ca fiind o persoană foarte artistică și plină de umor, unii chiar îți zic că trebuia să faci teatru, de ce totuși ai ales Facultatea de Jurnalism?
Teatru, actorie sau jurnalism această întrebare mi-a măcinat gîndul o vară întreagă, pînă la urmă cu multă chibzuință am ales jurnalismul. Era oarecum o tangență aveam practică în a scrie scenarii vorbeam mai bine ca colegiii de la alte catedre îmi luasem și un fotoaparat mă vedeam un jurnalist. Am comparat, analizat foarte mult ce-mi va oferi studiile în actorie ( salariu, teatre naționale, viață în repetiții, fericire de a fi aplaudat de public ) sau jurnalismul pe care noi toți îl vedeam cu ochelari roz (televeziune, ecran ,stare financiară mai bună ,idoli care-i vezi pe ecran). Pînă la urmă documentele le-am depus la 3 instituții  din Moldova UTM, USM , AMTAP rezultatele au fost bune am intrat  la toate 3 cu finanțare bugetară, dar rezultatele de la USM a fost primele și la examenul de admitere la actorie am decis să nu merg. Off parcă și acum îmi pare rău….


Știu că pe lângă facultate ești foarte activ și implicat în diferite proiecte, dans, voluntariat, ba chiar și muncești, care sunt activitățile tale zilnice?
Nu sunt încă suficient de activ, niciodată nu sunt mulțumit de ceea ce fac, vreau mereu mai mult. Pe lîngă specialitatea de bază fac și dans popular  la facultatea de arte frumoase primesc o plăcere enormă cînd port costumul popular și mai ales cînd dansez  dansuri care s-au născut în inima poporului nostru am impresia că sentimentul de mîndrie și fericire atinge extremitatea maximă . Fac parte din Consiliu Studenților din Mass-Media unde organizăm evenimente extrcuricurale ce țin de facultate,  mai nou merg la cursuri de engleză .Un alt job sau muncă din necesitate îi mai spun eu este serviciu de catering, chelneritul în weekend la banchete precum nunți, cumetrii în acest domeniu lucrez cam de 5 ani și nu-l pot lăsa pe lingă sportul care îl fac în timpul muncii este și o sursă de venit destul de bună. Lucrînd și la Soroca și aici în Chișinău  în unele din cele mai prestigioase restaurante am văzut destul de multă lume, da uneori mii rușine să zic că sunt chelner, dar este o meserie deloc ușoară (amabilitate, comunicabil, plăcut, răbdător) sunt doar unele din trăsături pe care trebuie să le aibă un ospătar uneori compar ca pe un reporter care trebuie să găsească limbă comună cu toți.
În urma unui an de muncă în cadrul Consiliului Studenților din Mass Media ai devenit Președintele acestui consiliu, cât de greu a fost să obții acest titlu și cum ți se pare acest rol?
Activitatea în cadrul Consiliului Studenților din Mass-media am început-o cu mare entuziasm chiar din primele săptămîni în urma unor așa numite alegeri, eu fiind o persoană artistică ajunseserăm să fiu șef în departmentul cultură. În general eu nu iubesc să mi se spună șef, dar așa a fost să fie. Și nu mi-a fost greu să ajung președinte pentru că anul trecut participînd la Balul Bobocilor, Dragobete, Mister USM, fleshmob am reușit să-mi fac mulți prieten și oarecum să mă remarc în consiliu. La început fiind simțeam o resposabilitate mai mare pentru că trebuia să coordonez cu un grup de oameni mai ales jurnaliști creativi și dornici de a face lucruri frumoase, acum deja știu cine și ce poate, suntem o echipă și încercăm să păstrăm activitățile din anii trecuți dar să le dăm o altă culoare, formulă și cred că ne-a reușit pe unde mai rău pe unde mai bine dar suntem unici în ceea ce facem. Și orice titlu sau merite nu ar avea omul trebuie să rămînă OM.


Ai o pasiune aparte pentru artă și tot ce este frumos, în timpul liber fotografiezi, nu te-ai gândit să faci din asta o profesie? Sau cât de mult pui accent pe arta fotografică?
Am o pasiune aparte față de fotografie, cum spuneam anterior fotoaparatul îl am încă de cînd mi-a venit ideea că vreu să fiu jurnalist, am lucrat o vară și l-am procurat. Inițial m-am informat priveam filmulețe despre aparate foto, expozițiile și fotografa devenise un interes primordial, mergeam cu fotoaparatul la orice eveniment, activitate făceam fotografii cu treabă și fără, ca mai apoi să trec la natură, arhitecutură și ieșea ceva destul de frumos. Da, m-am gîndit să fac ceva profesional  dar aparatul nu-mi permite acea calitate care vreau să o obțin, numaidecît cu timpul o să-mi procur altul care costă cam cît o mașină, și tu Mihaela o să mă chemi la evenimente (zîmbește). Pe viitor cum îmi eu aparat mă apuc de treabă am niște idei și planuri destul de mărețe.
Pe lângă fotografii, știu că ești iubitorul tradițiilor, a stilului național, a dansului popular și a graiului moldovenesc, de unde vine această pasiune?
Sunt chiar un iubitor de Tot ce e legat de tradiție, ritualuri, ornament, portul popular, dans, paparude e ceva autentic, e ceva al nostru care ne face diferiți de ceilalți. Această pasiune vine de la bunei de la nordul Moldovei în gospodăria cărora găsesc și  azi acele ampremente rămase în casa mare, păstrate cu sfințenie de către bunica care mereu ne povestea cum era pe timpuri chiar dacă erau săraci material atunci spiritual valoare nu se compară cu cea de azi. Mă bucur că și azi folclorul este stilizat și reînviat într-o nouă formă, că unele evenimente sau spectacole teatrale încearcă să folosească motivul tradițional.


Dacă tot e început de an, ce ai planificat pentru 2017?
Pentru 2017 mi-am pus ca scop numaidecît să studiez engleza, să nu mă las de fotografie, cît mai urgent să-mi găsesc un job în domeniul jurnalismului de dorit radio, să continui dansul și pînă la fine de an să merg și eu la o nuntișoară în calitate de dansator, să călătoresc în Odesa, Cerăuți și Sibiu (România) și să citesc cel puțin 6 cărți.