Nu suntem învățați să ne ascultăm pe noi înșine

 PHOTO CREDIT +Oxana Dvornic 

Vreau să fiu un om liber, care-și croiește viața după simțuri. Vreau să fac ceea ce simt. Să-i împlinesc dorințele inimii, nu a societății. Noi, oamenii suntem un sistem complicat, dar ne-am complicat mai mult luând în considerație orice spune societatea, fiind la modă și urmărind ultimele trend-uri. Așa începem să creștem la fel, cu aceleași frici, aceleași gânduri și fără să simțim ce-i aia dragoste acoperind golul cu haine scumpe și ruj de buze. Nici o haină nu va putea să-ți confere încredere și nici un ruj de buze nu va putea picta fericire pe buze.
Straniu lucru, dar noi nu mai simțim ce ne dorim, am trecut la lucruri materiale și uităm să simțim. N-o fi vorba doar de sentimentele de dragoste sau ură, ci e vorba de faptul că nu știm ce vrem de la noi. Trăim și nu știm pentru ce trăim, ne dorim o mulțime de lucruri și le agonisim fiind nefericiți într-un final. Fie că ai milioane sau sute de lei nici un fel de bogăție nu-ți va aduce satisfacție decât gândirea ta.
La școală ne învață să gândim la fel, chiar dacă profesorii ne lasă uneori să avem creativitate, dar e puțin. Învățăm aceleași lucruri, aceleași concepte de mii de ani, dar nu suntem învățați să ne ascultăm pe noi înșine.

Un gând despre “Nu suntem învățați să ne ascultăm pe noi înșine

Comentariile sunt închise.